Monumentul rusesc din 1869

Statuia lui Arpad (1896)
Cu ocazia împlinirii a 1.000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia, s-au ridicat statui impresionante în șapte orașe ale vechii Ungarii, spre comemorarea evenimentului. Astfel, „în anul 1896, pe Tâmpa s-a ridicat o coloană având așezat pe capitel un personaj înfățișând un arcaș din timpul dinastiei arpadiene. Pentru majoritatea cetățenilor Brașovului, această statuie de 20 m a rămas ca fiind statuia lui Arpad, ducele care a condus triburile maghiare în Pannonia”. Piatra a fost adusă, cu ajutorul unor funiculare, din Valea Cetății, iar, pentru a preveni efectul intemperiilor, statuia a fost dotată cu un paratrăsnet. Costul final pentru înălțare s-a ridicat la 22.585 florini. Documentele spun că un anume Ilie Cătărău împreună cu Timotei Kirilov pusese dinamită la baza soclului in septembrie 1913, reușind să-l deterioreze. Ruinele rezultate au rămas pe munte până în 1966, când au fost îndepărtate de autorități. Astăzi, capul statuii se află în Casa Parohiei Evanghelice din Brașov, iar pe Tâmpa mai există doar fundația soclului.

Capela Sf. Leonard (secolul al XVIII-lea)

„Pe la 1714 (după alte surse 1696 sau 1718), senatorul brașovean Johann Draudt, trecut la catolicism, a ridicat pe Tâmpa o capelă”, purtând hramul Sf. Leonard. După edificarea acesteia, în mai multe rânduri, hoți sau lutherani au jefuit sau pângărit lăcașul de cult. „La 10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, la ora 3 după-amiaza, «trăsnetul a lovit în capelă, în fața altarului, pe un croitor german papistaș și pe soția lui, care se refugiaseră acolo... A fost trăsnit și câinele lor». În timp, capela s-a ruinat.” Multă vreme după aceea, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei (germana Kapellenberg).
Vina pentru distrugerile provocate a fost aruncată deseori asupra românilor din Șchei: „Bald nachdem die Capele gebaut, haben die Wallachen die Thur erbrochen u. eins u. das andere daraus geraubt, die Thur aber hinunter geworfen...”, adică românii din Șchei i-au spart ușa, pe care au aruncat-o în vale și au furat câteva obiecte din ea

Crucifixul de pe Tâmpa (secolul al XVII-lea)

Pe harta întocmită de Giovanni Morando Visconti în 1699, deasupra Brașovului, pe vârful Tâmpei, se poate observa o cruce. Acest lucru este confirmat de autorul sas Thomas Tartler, care precizează: „...era o cruce mare cu un crucifix, deoarece papistașii au numit Tâmpa Dealul Crucii (Kreuzberg)”. Crucea aparținea românilor din Șchei, care ridicau (cu sau fără aprobarea autorităților din cetate) cruci și troițe în tot spațiul șcheian, uneori chiar la distanțe foarte mici de zidurile orașului. O cronică situează data construirii acesteia pe 2 august 1696, dar o atribuie „tâmplarilor” împăratului Hussein.

Turnul Cuțitarilor și Turnul Cizmarilor (sec. XV)

La poalele Tâmpei s-au construit în secolul al XV-lea două turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemenea, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul al XVIII-lea (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele).
Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul Bastionului Țesătorilor, avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele.

Construcții aflate pe muntele Tâmpa

Primele urme de civilizație

Cele mai vechi urme de civilizație de pe Tâmpa datează din vremea dacilor. Arheologii au descoperit pe Tâmpa o fântână cu oase din vremea lor, ceea ce demonstrează că aici s-a practicat un cult păgân.

Calamități naturale

Tâmpa a fost relativ ferită de calamități precum alunecări de teren ori cutremure. Cele mai mari pagube au fost provocate de către incendii, mai cunoscute fiind cele din 1689, 1731, 1860, 1880 și 1946.

Cetatea Brașovia (sec. XII - XIII)

Unul dintre cele șapte castele care a dat numele german al Transilvaniei: Siebenbürgen. Construcția aflată între vârful și șaua Tâmpei se presupune că ar fi fost ridicată în timpul cavalerilor teutoni, între 1212 și 1218, iar dacă nu, atunci cu siguranță întărită. La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul Murad II. În același an, cetatea este dată ca zălog sultanului, turcii dominând de pe înălțime orașul. Fortificația devine astfel periculoasă pentru brașoveni și întreaga zonă. După ce reușesc s-o răscumpere cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, orășenii decid dărâmarea acesteia. Pietrele rezultate au fost folosite la întărirea cetății din vale, care tocmai se construia.

Ruinele cetatii.

„Cetatea se compune dintr-o incintă din piatră și un fel de mic bastion poligonal pe latura vestică, în vârful Tâmpei. De-a lungul zidurilor se aflau mici turnuri de apărare. În interiorul zidului de sud s-a descoperit urma unor mici încăperi ce au generat ipoteza că cetatea ar fi de epocă preromanică”. În cetate mai exista o fântână adâncă și o capelă. Faptul că din trei părți fortificația era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era bine apărată, făceau din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăți din Transilvania și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate).
Era deservită de o zonă șcheiană din vale, numită Cutun de care era legată prin Drumul Cavalerilor. Costantin Lacea spunea prin 1910 că „și astăzi populația românească, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei și cea a Costiței), conduși de Junii Curcani, ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun și petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinerețele lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”.

Specii de plante și animale întâlnite pe Muntele Tâmpa

Papucul doamnei

Ghinda stejarului

 Veveriţa

Ursul brun

Căprioara

Vulpea

Plante

În 1595, pe Tâmpa au fost plantați fagi și brazi, lucru care s-a repetat după fiecare incendiu serios iscat pe acest munte.

• Alunul
• Carpenul
• Ciuboțica cucului
• Coada iepurelui
• Colilia
• Cornul
• Crucea voinicului (Plantă endemică)
• Cununița de calcar
• Fagul
• Floarea Paștelui
• Frasinul
• Laleaua pestriță
• Laricele
• Migdalul pitic
• Molidul
• Nemțișorul de stâncă
• Obsiga bârsană
• Omagul
• Papucul doamnei
• Pătlagina argintie
• Pinul
• Porcul mistreț
• Sângerul
• Socul
• Stânjenelul
• Stejarul
• Teiul
• Ulmul de munte
• Vișinelul
• Zambila sălbatică

Animale

• Acvila
• Bufnița
• Ciocănitoarea
• Căprioara
• Corbul
• Fluturi
• Lupul sur
• Râsul
• Ursul brun
• Veverița
• Vipera
• Vulpea
• Alte păsări
• „17 specii rare sau foarte rare de viespi“

REZERVATIA NATURALA MUNTELE TAMPA

Tâmpa este un munte care aparține de masivul Postavaru, localizat în sudul Carpatilor Orientali (mai precis în Carpatii de Curbura) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul BrasovÎnălțimea: 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului.

Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase, formându-se în urma procesului de încrețire a scoarței terestre.

Mare parte a sa (150 ha) este declarată rezervatie naturala, datorită speciilor de animale (urși, râși, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) care se găsesc pe acest munte. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în1837 de către Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Brașovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobișnuiți cu drumețiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliștea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra orașului, iar în zilele senine se poate observa întreaga Tara a Barsei.