Poveștile Tâmpei

Tunelul și lacul de sub Tâmpa

Banca de piatra de sub Tampa

La începutul anilor '40, s-a pus problema săpării unui tunel pe sub Tâmpa, care să facă legătura între orașul vechi și cartierul Valea Cetății. Din cauza izbucnirii războiului, proiectul a fost abandonat, după primele încercări de sfredelire. În vremea comunismului, când în Racadau au avut loc ample lucrări de construcție (peste 10.000 apartamente), problema tunelului a ieșit din nou pe tapet: „apare ca imperios necesară străpungerea muntelui Tâmpa cu un tunel”. În viziunea planului din 1979, străpungerea s-ar fi realizat în partea estică, paralel cu străzile C-tin Dobrogeanu Gherea și Tâmpei. Câteva date de reper: lungimea: 842m; lățimea: 9,8m; înălțimea: 7,65m. Cantitatea rocii excavate: 100.000 m³. Cost total (în 1984): 163 milioane de lei. Potrivit specialiștilor Consiliului Județean Brașov, în 2003 suma a fost estimată la aproape 11 milioane de euro.
De-a lungul vremii s-a vorbit despre existența, în interiorul muntelui, a sute de mii, sau chiar a milioane de hectolitri de apă, adunate într-un lac (unii susțin că sărat, iar alții - dulce). Spargerea muntelui pentru realizarea tunelului ar duce la inundarea orașului. Totuși, specialiștii nu confirmă existența acestui ochi de apă.

Banca săpată în stâncă

Pe aleea de sub Tâmpa, printre băncile de lemn, se găsește și o bancă mică, săpată în piatră. Se spune că această stâncă s-a prăvălit din înălțime, îngropând sub ea doi amanți care stăteau îmbrățișați în acel loc. Acest lucru este atestat documentar, în 1817, precum și numele Anei Maria care a fost omorâtă de pietroi.

Cabana-restaurant Casa Pădurarului (secolul al XX-lea)

Renovat de curând, după ce a suferit un incendiu, «Casa Pădurarului» este un restaurant rustic așezat la poalele Tâmpei, aproximativ la jumătatea aleei pietonale de acolo. Construit la începutul secolul al XX-lea, servea ca popas brașovenilor care se plimbau pe Promenada de sub Tâmpa. De lângă această locație pornește telecabina care, în mai puțin de trei minute, face legătura cu restaurantul Panoramic, aflat pe culmea muntelui.

Tunelurile de comunicații și adăpostire a populației (sec. XX)

După al doilea război mondial, a fost pusă în circulație o legendă care spune că în timpul primului război mondial ar fi existat un tunel care lega Casa Sfatului cu o peșteră aflată pe Șaua Tâmpei. Povestea spune că, în acest tunel, au fost ținuți prizonieri germani, cu cele două intrări blocate. Confirmarea primei părți ar duce și la adeverirea teoriei lacului subteran (secat, însă), căci altfel, la posibilitățile vremii, era imposibil să se găurească un tunel pe verticală, măsurând 350m, atâta cât ar fi diferența de nivel între cele două ieșiri.
Ce se știe cu siguranță astăzi este că Tâmpa are în ea 3 sau 4 tunele dintre care numai unul circulabil în totalitate, în zilele noastre. Acesta din urmă leagă Casa Sfatului de un turn al fostei cetăți aflat la poalele Tâmpei (probabil Turnul Cuțitarilor sau Bastionul Postăvarilor). Toate acestea sunt închise astăzi cu grilaj, datorită pericolului de surpare pe care îl prezintă. Un veteran de război povestea că bombardamentele din 1943 - 1944 au blocat ieșirea unui tunel de adăpostire, îngropând de vii pe toți cei care se refugiaseră acolo.

Releul de televiziune și Restaurantul «Panoramic» (anii '70)

La începutul anilor '70, pe coama Tâmpei a fost construit un releu de televiziune împreună cu un restaurant. Astăzi, releul preia semnalul stației de pe Postăvaru și îl retransmite brașovenilor (inițial cu o putere de 10kW, pe lămpi, astăzi doar cu 2kW), iar Restaurantul «Panoramic», aflându-se într-o poziție privilegiată, oferă, din sala de mese, o panoramă superbă a orașului. Restaurantul aparține societății Aro-Palace. Sub releu se află și stația de sus a telecabinei. Înainte de 1989, la ieșirea din stația telecabinei, turiștii erau întâmpinați de un uriaș urs brun împăiat, stând amenințător în două labe.
În același timp cu edificarea complexului, la mică distanță, s-a înălțat și un catarg pentru drapelul României. În 2004, Consiliul Județean Brașov a asigurat acestuia iluminatul festiv și a instalat aici un reflector puternic, de tip laser, care luminează cerul o bună parte din fiecare seară.

Apeductul orasului

Potrivit inscripției aflate pe construcție, „Apaductul Municipiului Brașov a fost executat în anii 1891 - 1892 după planurile și sub conducerea Inginerului-Șef al orașului, Christian Kertsch”, cel care va construi și vila cu același nume din centrul Brașovului (astăzi dărâmată; pe locul ei se află clădirea «Modarom» și Hotelul «Capitol»). Apa era adusă, prin țevi de oțel și țiglă, tocmai de la mare depărtare, de după muntele Tâmpa. Datorită situației deplorabile în care se aflau țevile, precum și costurilor ridicate de înlocuire a rețelei, municipalitatea a fost obligată să alimenteze apeductul cu apă din oraș. Totuși, mulți oameni continuă în zilele noastre să creadă că iau "apă de izvor" de la apeduct și vin să își procure cantități însemnate... Astăzi, mergând pe lângă munte înspre Râpa dracului, se mai pot observa conductele de țiglă sfărâmate, precum și o placă memorială ridicată altui inginer al orașului, P. Bartusch.

Casa de Tir (Schützenhaus) (1865)

Construită în 1865, Casa de tir (Schützenhaus, în germană) a reprezentat multă vreme o atracție pentru bărbații brașoveni. Pe lângă funcțiunea sugerată de nume, Casa de tir mai avea și o pistă de popice, precum și un restaurant bun, ținut de același Geist care avea și localul de pe Tâmpa, din grotă. În ultima perioadă, petrecerile rămăseseră singurele activități ce aveau loc în acest local pavoazat cu trofee de vânătoare și manechine de cavaleri cu platoșe de oțel. Clădirea a suferit un puternic incendiu în 1916 și a rămas în paragină multă vreme. Astăzi, pe locul ei se află Liceul Silvic «dr. Nicolae Rucăreanu» din Brașov. În prezent, aceste terenuri sunt revendicate de către Biserica Evanghelică din oraș.

Restaurantul din Grota Bethlen (1890)

În peștera din stânca Tâmpei a fost amenajat pe la 1890 un restaurant cu berărie, ce ulterior avea să primească denumirea de Bethlen, după András Bethlen, ministru agriculturii maghiar care vizitase Brașovul în 1891. Zi de zi, arendașul care stăpânea popasul pentru turiști urca cele 25 de serpentine ale Tâmpei, alături de măgărușul său cu sticlele în spinare. Seara, mulți rămâneau sus să admire orașul luminat noaptea. Extins printr-o terasă deasupra abruptului în 1905, după 1984 s-a numit „Cabana-restaurant «Tâmpa»”. Pe 23 martie 1977, în urma unui tragic accident din vina personalului, cabana a ars în întregime. În dreapta, se pot observa două fotografii ale cabanei, prima luată înainte de extindere, iar cea de-a doua după.
Astăzi se mai păstrează doar terasa ce oferă o superbă panoramă asupra orașului și urme ale „căzilor” de piatră pentru răcit sticle în mica peșteră. În anul 2001 Consiliul Județean Brașov a ridicat înăuntru o cruce de marmură, iar în 2006 a remontat literele ce compun numele municipiului (după ce anterioarele, din 2004, fuseseră smulse de vânt) în dreapta terasei, asigurându-le iluminatul artistic pe timp de noapte.

Restaurantul Bethlen

Restaurantul Bethlen după extindere

În 1849, după ce armata țaristă a „pacificat” Transilvania, la inițiativa domnului general-locotenent von Hassfort, s-a ridicat pe Tâmpa un monument în formă de piramidă, cu inscripția «Rusia et Austria unitae MDXXXIL». „Acest monument a existat până în 1869. Distrugându-se din cauza intemperiilor (după alte surse din pricini mai omenești, vezi mai jos), la 7 aprilie, comunitatea centumvirală cere magistratului «să fie înlăturate dărâmăturile monumentului rusesc prăbușit de curând»”.
Iată ce spunea George Bariț: „în octombrie și noiembrie 1849 trupele împăratului Rusiei ieșiră succesiv din Transilvania fără a lăsa în urma lor reminescențe neplăcute. Anume generalul Hasford, pre cât stete în Brașov, mijloci ridicarea unui monument deasupra cetății, pe muntele Tâmpa, pe locul unde se văd ruinele unei capele vechi. Pe monument era pusă inscripțiunea: Russia et Austria unitae. Pe la 1861 mâini dușmane au ruinat acel monument.”